Email this Book

Filmul Solaris, regia Andrei Tarkovsky – Aspecte psihologice și filosofice

By Sfetcu, Nicolae

Book Id: WPLBN0100301936
Format Type: PDF (eBook)
File Size: 601.00 KB
Reproduction Date: 6/3/2018

Title:	Filmul Solaris, regia Andrei Tarkovsky – Aspecte psihologice și filosofice
Author:	Sfetcu, Nicolae
Volume:
Language:	Moldovan
Subject:	Non Fiction, Psychology, film
Collections:	Art, Authors Community
Historic Publication Date:	2018
Publisher:	MultiMedia Publishing

Member Page:	Nicolae Sfetcu
Citation APA MLA Chicago Sfetcu, N. (2018). Filmul Solaris, regia Andrei Tarkovsky – Aspecte psihologice și filosofice. Retrieved from http://www.gutenberg.us/

Description
Principalele aspecte psihologice și filosofice desprinse din filmul Solaris regizat de Andrei Tarkovski, precum și tehnicile cinematografice utilizate de regizor pentru a-și transmite mesajele spectatorului. În ”Introducere” prezint pe scurt elementele relevante din biografia lui Tarkovski și o prezentare generală a romanului Solaris a lui Stanislav Lem și filmul Solaris în regia lui Andrei Tarkovsky. În ”Tehnica cinematografică” vorbesc despre ritmul specific al scenelor, mișcarea radicală declanșată de Tarkovsky în cinematografia modernă, rolul elementelor simbolice și iconice, , și afinitățile cu zona fantastică a literaturii ruse. În ”Aspecte psihologice” analizez problema comunicării într-o societate umană a viitorului considerată de Tarkovsky ca rigidă, obsesia casei, și evoluția personală a lui Kris, Hari, și a relațiilor dintre ei. În ”Aspecte filosofice” se analizează filmul prin prisma filosofiei minții (dualismul cartezian, reducționismul și funcționalismul), a problemei identității personale, a teoriei spațiilor heterotopice dezvoltată de Michel Foucault, și interpretările semantice care se pot deduce din film. De asemenea, se analizează problema identității personale prin prisma filosofiei lui Locke. ”Concluziile” expun ideile generale rezultate din acest eseu, respectiv că tentativele omului de a clasifica și de a păstra forme de interacțiune cu entități necunoscute vor fi întotdeauna condamnate la eșec și vor reflecta o greșeală majoră în lumea panoptică în care trăim. În acest cadru de analiză a filosofiei minții, funcționalismul pare a fi cel mai intuitiv. Solaris este, totuși, un film care începe ca o căutare a răspunsurilor și ajunge să ofere aceste răspunsuri împreună cu o serie de întrebări cu totul diferite. Cuvinte cheie: Solaris, Andrei Tarkovsky, film, tehnica cinematografică, psihologie, filosofie, dualism minte-corp, identitate personală, heterotopia DOI: 10.13140/RG.2.2.24928.17922

Summary
Principalele aspecte psihologice și filosofice desprinse din filmul Solaris regizat de Andrei Tarkovski, precum și tehnicile cinematografice utilizate de regizor pentru a-și transmite mesajele spectatorului. În ”Introducere” prezint pe scurt elementele relevante din biografia lui Tarkovski și o prezentare generală a romanului Solaris a lui Stanislav Lem și filmul Solaris în regia lui Andrei Tarkovsky. În ”Tehnica cinematografică” vorbesc despre ritmul specific al scenelor, mișcarea radicală declanșată de Tarkovsky în cinematografia modernă, rolul elementelor simbolice și iconice, , și afinitățile cu zona fantastică a literaturii ruse. În ”Aspecte psihologice” analizez problema comunicării într-o societate umană a viitorului considerată de Tarkovsky ca rigidă, obsesia casei, și evoluția personală a lui Kris, Hari, și a relațiilor dintre ei. În ”Aspecte filosofice” se analizează filmul prin prisma filosofiei minții (dualismul cartezian, reducționismul și funcționalismul), a problemei identității personale, a teoriei spațiilor heterotopice dezvoltată de Michel Foucault, și interpretările semantice care se pot deduce din film. De asemenea, se analizează problema identității personale prin prisma filosofiei lui Locke. ”Concluziile” expun ideile generale rezultate din acest eseu, respectiv că tentativele omului de a clasifica și de a păstra forme de interacțiune cu entități necunoscute vor fi întotdeauna condamnate la eșec și vor reflecta o greșeală majoră în lumea panoptică în care trăim. În acest cadru de analiză a filosofiei minții, funcționalismul pare a fi cel mai intuitiv. Solaris este, totuși, un film care începe ca o căutare a răspunsurilor și ajunge să ofere aceste răspunsuri împreună cu o serie de întrebări cu totul diferite. Cuvinte cheie: Solaris, Andrei Tarkovsky, film, tehnica cinematografică, psihologie, filosofie, dualism minte-corp, identitate personală, heterotopia DOI: 10.13140/RG.2.2.24928.17922

Excerpt
Andrei Tarkovski (1932 - 1986) s-a născut în Rusia. Tarkovsky a regizat primele cinci din cele șapte filme ale sale (Copilăria lui Ivan (1962), Andrei Rublev (1966), Solaris (1972), Oglinda (1975) și Călăuza (1979)) în Uniunea Sovietică; ultimele sale filme, Nostalgia (1983) și Sacrificiul (1986), au fost produse în Italia și Suedia. Andrei Rublev, Solaris, Oglinda și Călăuza sunt listate în mod regulat printre cele mai mari filme ale tuturor timpurilor. Ingmar Bergman a fost citat spunând: "Tarkovsky pentru mine este cel mai mare [dintre noi toți], cel care a inventat o nouă limbă, care este adevărat față a naturii filmului, deoarece captează viața ca o reflecție, viața ca pe un vis." (Bielawski 2018) Istoricul de filme, Steven Dillon, spune că o mare parte a filmului ulterior a fost profund influențată de filmele lui Tarkovsky. (Dillon 2006) Tarkovsky a dezvoltat o teorie a cinematografiei pe care a numit-o "sculptarea în timp". Prin aceasta el a vrut să evidențieze caracteristica unică a cinematografiei ca mediu, aceea de aborda experiența noastră despre timp și de a o modifica. Filmul neregulat transcrie timpul în timp real. Folosind filmări lungi și câteva tăieturi în filmele sale, el a urmărit să ofere spectatorilor un sentiment de trecere a timpului, timpul pierdut și relația dintre un moment de timp și altul. Solaris (Lem 2012) este un roman filosofic de ficțiune din 1961 al scriitorului polonez Stanisław Lem. Cartea se axează pe temele naturii memoriei umane, experienței și inadvertenței comunicării între speciile umane și non-umane. Romanul a fost transpus cinematografic de trei ori: în 1968, regizat de Boris Nirenburg, respectând îndeaproape cartea și menținând accentul pe planetă, mai degrabă decât relațiile umane; în1972, în regia lui Andrei Tarkovski, respectând vag cartea și accentuând pe relațiile umane; și în 2002, regizat de Steven Soderbergh, cu George Clooney și produs de James Cameron, mergând de asemenea pe relațiile umane și neglijând temele sugerate de Lem. De altfel, Lem însuși a remarcat că niciuna dintre versiunile filmului nu se axează pe oceanul Solaris: „... din ce cunosc eu, cartea nu este dedicată problemelor erotice ale oamenilor din spațiul cosmic ... În calitate de autor al lui Solaris îmi voi permite să repet că am vrut numai să creez o viziune a unei întâlniri umane cu ceva care cu siguranță există într-o manieră puternică, dar nu poate fi redus la concepte, idei sau imagini umane. De aceea, cartea a fost intitulată 'Solaris' și nu 'Iubirea în spațiul cosmic'.“

Table of Contents
Abstract Introducere 1 Tehnica cinematografică 2 Aspecte psihologice 3 Aspecte filosofice Concluzii Bibliografie Note